Glaucomul

Definitie

Sub denumirea de “glaucom” sunt reunite o serie de afectiuni avand etiologii (cauze) diferite care au in comun afectarea progresiva a nervului optic si deteriorarea campului vizual.

Glaucomul este cea mai frecventa cauza de orbire ireversibila pe plan mondial. Cel mai important factor de risc este presiunea oculara crescuta (presiunea oculara normala se considera a fi intre 10 si 20 mmHg) dar se cunosc si alti factori: varsta (prevalenta glaucomului creste dupa varsta de 40 ani), rasa (mai frecvent la rasa neagra), ereditatea, existenta unor afectiuni generale (diabetul zaharat, ateroscleroza) sau afectiuni oculare asociate.

Simptome si metode de diagnostic

Manifestarile sunt diferite in functie de tipul de glaucom. In forma cea mai frecventa, glaucomul cu unghi deschis, in fazele initiale poate sa nu existe nici un simptom evident sau pot sa apara tulburari de vedere intermitente, asociate uneori cu cefalee (durere de cap) asemanatoare cu migrena. In acest stadiu incipient boala poate fi depistata intamplator, la un consult oftalmologic solicitat de exemplu pentru schimbarea ochelarilor.

In stadii mai avansate exista o deteriorare semnificativa a vederii iar la consultul oftalmologic se constata presiune intraoculara crescuta, afectarea campului vizual si modificari specifice ale nervului optic.

In glaucomul cu unghi ingust (forma mai putin frecventa, ce apare la ochi cu anumite modificari de conformatie) debutul poate fi brusc, cu dureri oculare, ochi rosu, afectarea importanta a vederii si presiune oculara foarte mare (peste 40-50 mmHg).

Diagnosticul glaucomului se poate preciza pe baza consultului oftalmologic detaliat (presiune oculara crescuta, modificari specifice la examinarea fundului de ochi) dar adesea sunt necesare controale repetate (presiunea oculara poate avea variatii in functie de diferiti factori) si investigatii complementare.

Cele mai importante investigatii pentru diagnosticul si urmarirea evolutiei glaucomului:

• perimetria (examinarea campului vizual)
• tomografia nervului optic
• gonioscopia

Tipuri de glaucom:

a. In functie de etiologie (cauza) se glaucoamele se impart in:

• glaucoame primare (fara o cauza evidenta)
• glaucoame secundare (datorate unor cauze cunoscute, oculare sau extraoculare)

b. In functie de mecanismul cresterii presiunii oculare se disting:

• glaucomul cu unghi deschis
• glaucomul cu unghi ingust (sau prin inchiderea unghiului)

Exista si cazuri particulare (mai rare): glaucomul congenital (prezent la nastere), glaucomul cu tensiune normala (presiunea oculara este normala dar modificarile nervului optic si ale campului vizual sunt cele specifice glaucomului).

Metode de tratament:

Obiectivul tratamentului este reducerea pana la oprire a progresiei bolii. Acest obiectiv se realizeaza in primul rand prin reducerea presiunii oculare.

Metodele de scadere a presiunii oculare:

• medicamentoase (diferite solutii oftalmice care sunt indicate de medicul oftalmolog in functie de nivelul presiunii oculare, stadiul bolii, tipul de glaucom)
• terapia laser (trabeculoplastie, iridotomie) se recomanda in functie de tipul de glaucom si de evolutia sub tratament cu picaturi
• tratamentul chirurgical se recomanda in cazurile care sunt insuficient controlate prin tratament medical si/sau laser sau in cazuri depistate intr-un stadiu avansat

Se mai pot utiliza diferite tratamente adjuvante (medicamente care amelioreaza circulatia sanguina si nutritia nervului optic) dar a caror eficacitate urmeaza a fi dovedita.